Plumb

Plumb

                                                                                               de George Bacovia

Accesați formatul PDF al poeziei.

Accesați varianta scurtă a eseului.

   

Introducere:

• Simbolismul este un curent literal apărut în Franţa la sfârşitul secolului al XIX-lea ca o reformă împortiva romantismului retoric, naturalismului si parnasialismului, Jean Moreas fiind fondatorul acestui curent literal prin articolul intitulat “Le Symbolisme”, apărut în anul 1886. În spatiul românesc simbolismul traverseză patru etape definitorii până la apariţia primei lucrari simblosite cu adevărt autentice. (Dacă doriţi puteţi să le reamintiţi) Prima etapă este marcată de scrierile lui Alexandru Macedonski care introduce noul curent literal în spaţiul românesc. A doua etapă este reprezentată de lucrarea lui Ovid Densusianu, lucrare numită “Viaţă nouă” , dar care totuşi nu este o lucrare simbolistă autentică. Ce-a de-a treia etapa, are ca reprezentant pe Ion Minulescu, care prin lucrările sale se apropie de simblosimul autentic. A patra etapă în evoluţia curentului literal simbolist este şi cea mai importantă deoarece apare prima lucrare simbolistă care îngloba în pântec toate particularităţiile acestui curent literal.

Cuprins

•      Această etapă este reprezentată de poetul George Bacovia prin capodopera poetică numită “Plumb”, poezie care apare în anul 1916 în volumul cu acelaşi nume

.

• Poezia este o artă poetică în toatalitate, deoarece poetul îşi exprimă în mod direct, prin mijloace artistice, concepţia despre condiţia artistului în lume. Textul se înscrie în lirica simbolistă modernă prin utilizarea elementelor specifice curentului literal precum: folosirea simbolurilor (“înger cu aripi de plumb”), tehnica repetiţiilor (repatrea cuvântului “plumb”), valorificarea cromaticii, ipostaza tragică a eului lric.

• Titlul este format dintr-un singur substantiv care coincide cu laintmotivul poeziei. Cuvantul “plumb” se repetă de şapte ori în cadrul poeziei şi sugerează o stare de angoasă, un spaţiu închis, oferind eului liric imposibilitatea de a evada. 

• Dramatismul poeziei este sugerat prin corespondenţa care se stabileşte între lumea exterioară şi cea interioară. 

• Tema poeziei este reprezentată de condiţia poetului într-o lume ostilă, sufocantă, dominată de obiecte. Din această lume nu se poate evada şi nu există refugii salvatoare.

• Poezia este structurată în doua catrene organizate pe baza paralelismului sintactic. Prima stofă corespunde realităţii exterioare, iar cea de-a doua relităţii interioare. 

• Lirismul este unul subiectiv (poezia este scrisă la persoana I), evidenţiat prin numeroasele mărci lexico-gramaticale ale subiectivităţii precum formele verbale la persoana I (stam, am inceput) si formele pronominale la pesoana I (amorul meu).

• Strofa I surprinde elemente ale unui cadru spaţial închis, sufocant, în care eul liric se simte claustrat. Verbul “dormeau” din primul vers este o metaforă a morţii specifice liricii bacoviene care sugerează un sfarşit continuu. Se formează un câmp semantic al universului mortuar: “sicriele de plumb”, “flori de plumb”, “coroane de plumb”. Aceste elemente construiesc un decor artificial în care prin repetarea epitetului „de plumb”, se crează impresia unei existenţe fară sens şi fară posibilitatea înălţării. Toate obiectele sunt marcate de împietrire. Eul liric este prezent într-o ipostază de însingurătate totala „stam singur” vântul fiind singurul element care sugerează mişcarea, însă şi acesta produce, şi adânceşte mai tare efectele reci ale morţii. Verbul „scântâiau” din ultimul vers întăreşte senzaţia de iritare, nervoză. 

• Strofa a II-a se află sub semnul tragicului existenţial dat de moartea afectivităţii „Dormea întors amorul meu de plumb”. Epitetul „întors”, referitor la sentiment, adânceşte senzaţia unei lumi părăsite/lipsite de orice speranţă, de mântuire. Marcat de aceaşi însingurătate totală, eul liric ajunge să se privească din exterior ca un strain, strigatul său fiind o încercare de salvare iluzorie. Metafora frigului simbolizează disoluţia materiei, iar imaginea metaforică a „îngerului cu aripi de plumb” presupune căderea definitivă a omului într-o lume a mortii în care înălţarea nu mai este posibilă.

• Sursele expresivităţii şi ale sugestiei se regasesc la fiecare nivel al limbajului poetic. La nivel morfologic predomină timpul imperfect, un timp al acţiunilor continue, nedeterminate. Singurele verbe care diferă sunt „am început” şi „să strig” însă acestea marchează conştientizarea dramatică a eului liric. La nivel lexical predomină cuvintele din câmpul semantic al morţii, repetarea lor având ca efect monotonia. La nivel stilistic se remarcă prezenţa simbolului central „plumb” care este asociat metaforelor: „flori de plumb”, „coroane de plumb”, „aripi de plumb”.

Incheiere

•       În concluzie, datorită argumentelor de mai sus, putem afirma că poezia scrisa de catre George Bacovia, numită „Plumb” este o arta poetică şi se înscrie în lirica simbolistă modernă prin folosirea simbolurilor, a repetiţiei, prin valorificare cromaticii, a sugestie şi prin exprimare propiei conceptii despre imaginea artistului într-o lume ostilă, monotonă si sufocantă.

Vă mulțumesc și multă baftă la examenul de bacalaureat!!!

• Un like, un share, o apreciere pe instagram, ar ajuta foarte mult la dezvoltarea acestui blog.

Vă mulțumim!